‘Nu spune niciodată niciodată’ este o maximă care se aplică perfect atunci când încerci să găseşti lucruri pe care o persoană gay nu le-ar face nici în ruptul capului: excepţiile apar de unde te aştepţi mai puţin şi fac orice generalizare inutilă. Un bărbat gay nu ar declara niciodată identitatea gay a altui bărbat. Outing-ul, adică afirmarea homosexualităţii unui personaj public, deseori rubrică de bază în tabloide, nu este o invenţie heterosexuală. Scriitorul gay Armistead Maupin este cel care a făcut cunoscut lumii întregi faptul că actorul Rock Hudson era gay şi seropozitiv, iar astăzi secţiuni mondene cum sunt cele ale bloggerului gay Perez Hilton (perezhilton.com) abundă în demascări media ale orientării gay a VIP-urilor, una din ultimele victime ale lui Hilton fiind actorul Wentworth Miller din ‘Prison Break’.
Un bărbat gay nu şi-ar prejudicia niciodată imaginea, nici a sa, nici a comunităţii sale. Și aici excepţiile abundă. Politica mereu pozitivă şi solară a activiştilor gay rămâne fără cuvinte când un Boy George este în închisoare pentru sechestrarea unui escort gay sau un George Michael este prins o dată la cinci ani într-un scandal sexual public.
Un bărbat gay nu s-ar îmbrăca niciodată fără gust
Legătura strânsă dintre bărbaţii gay şi lumea modei şi bunului gust nu este una arbitrară, dar chiar şi persoane ca Rupert Everett, imaginea casei Versace în anii 1990, uimesc cu apariţiile publice lipsite de gust. Everett devine abonat al rubricii mondene ‘aşa nu’ din cauza ţinutelor fără sare şi fără piper de la evenimentele mondene.
Bărbaţii gay îşi respectă oponenţii. Biserica catolică este unul din oponenţii de top ai comunităţilor gay, iar bărbaţii gay au aplicat strategia luptei din interior în 1979, când au înfiinţat una din cele mai longevive asociaţii gay, Surorile Indulgenţei Perpetue, un grup de bărbaţi îmbrăcaţi în măicuţe franciscane şi carmelite care pledează pentru decriminalizarea homosexualităţii pe mapamond şi pentru practici sexuale protejate înscenând mise, procesiuni şi confesionale gay.
Un bărbat gay nu ar comite niciodată un act de violenţă. Numărul de cazuri de violenţă domestică în cuplurile gay este în creştere, iar cazurile în care bărbaţi gay sunt acuzaţi de începerea unor violenţe stradale (numai în 2008 cazurile din Berna şi San Francisco au făcut prima pagină a ziarelor) sau în care sunt condamnaţi la muncă comunitară sau închisoare nu mai sunt o raritate.