Un nou studiu care urmează să fie publicat de Asociația Economică din Israel încearcă să ofere o imagine exactă a decalajelor din societatea israeliană în domeniul impozitării și serviciilor publice. Articolul a pornit de la întrebarea pe care fiecare israelian și-o pune: plătim Statului bani mai mulți decât acesta ne oferă prin serviciile guvernamentale?

Dacă ești un evreu din categoria celor non-haredi (haredi sunt evreii ultra-ortodocși), probabil că răspunsul este nu. Datele mai arată că sistemul fiscal din Israel este progresiv și îi favorizează pe cei cu mulți copii, scrie publicația Globes.

Datele dezvăluie decalaje uriașe între diferitele segmente ale societății israeliene și arată că gospodăria medie haredi (evrei ultra-ortodocși) primește de la stat cu 4.107 shekeli noi (NIS) mai mult în fiecare lună decât plătește în taxe. Gospodăria arabă medie primește 1.037 NIS, iar gospodăria medie evreiască non-haredi plătește cu 6.115 NIS mai mult în impozite în fiecare lună decât valoarea serviciilor guvernamentale primite în schimb.

Dr. Michael Sarel a supravegheat cercetarea, care a fost condusă de Ariel Karlinsky, doctorand la Universitatea Ebraică din Ierusalim. Sarel a fost anterior șeful Departamentului de Economie și Cercetare din cadrul Grupului Harel de Asigurări și Finanțe și economist-șef la Ministerul Finanțelor. După ce a demisionat în semn de protest față de politicile ministrului de la acea vreme al Finanțelor, Yair Lapid, a fost numit director al Forumului Economic Kohelet în cadrul think tank-ului conservator și libertarian Kohelet Policy Forum.

„Când sunt publicate datele privind sărăcia și inegalitatea, opiniile sunt împărțite”, spune Sarel. „Atât Institutul Național de Asigurări, cât și Biroul Central de Statistică măsoară doar impozitele directe la nivel individual, în vreme ce transferurile guvernamentale sunt în principal plăți de asigurări sociale”.

În practică, însă, serviciile oferite de guvern sunt mult mai extinse decât transferurile directe. Prin urmare, pentru a afla adevăratul efect al guvernului asupra gospodăriilor din Israel, trebuie să includeți și serviciile de educație și sănătate oferite de guvern, precum și cheltuielile guvernamentale, cum ar fi subvențiile pentru transportul public și cultură. În ceea ce privește impozitarea, există, de asemenea, TVA-ul, impozitarea corporativă, taxele vamale și alte taxe indirecte, cum ar fi accizele pe combustibil și tutun. De asemenea, necesită studierea distribuției taxelor și serviciilor între gospodării, inclusiv întrebări empirice dificile, cum ar fi „Cine suportă povara impozitului corporativ?” Prin utilizarea analizei de senzitivitate, cercetătorii au reușit să obțină o imagine cuprinzătoare a efectului guvernului asupra gospodăriilor.

De asemenea, cercetarea a pus întrebări care se limitează la filozofie, cum ar fi modul în care cheltuielile guvernamentale pentru apărare națională sau infrastructură, ar trebui să fie distribuite între gospodării. Raportul oferă o privire extrem de consistentă unică asupra impactului guvernului asupra noastră, inclusiv distribuția pe baza statutului socio-economic.

Familiile numeroase sunt câștigătoare

Una dintre cele mai semnificative constatări ale studiului este decalajul dintre segmentele sociale. După cum am menționat, evreii haredi tind să primească mult mai mult de la stat și să plătească mai puține taxe.

Arabii sunt într-o poziție ceva mai echilibrată, în timp ce situația este complet inversată pentru evreii non-haredi.

Chiar și atunci când diferitele segmente sociale sunt rafinate mai adânc, rezultatul rămâne clar: 80% dintre ultraortodocși primesc mai mult decât plătesc. La arabi procentul e de 60% iar la evreii non-haredi de doar 30%.

Marea majoritate a gospodăriilor evreiești non-haredi – laice, tradiționale sau religioase deopotrivă – plătesc mult mai mult în impozite decât primesc prin intermediul serviciilor guvernamentale. „Evreii non-haredi nu doar că finanțează bunuri publice și investiții în infrastructură, ci și celelalte sectoare”, spune Sarel.

De ce se întâmplă asta? Există două motive principale. Unul este modul în care e construit sistemul fiscal și cel al cheltuielilor publice ale Israelului față de familiile cu mulți copii.

Potrivit datelor cercetării, familiile cu doi părinți și un copil primesc în medie 5.761 NIS (1.450 euro) pe lună în servicii guvernamentale. Cele cu trei copii primesc 11.376 NIS (2.860 euro) , iar cu șase sau mai mulți copii, valoarea beneficiilor crește la 22.131 NIS (5.560 euro) pe lună. Desigur, acestea includ beneficii non-financiare, cum ar fi educația și asistența medicală.

„Vedem clar efectul numărului de copii asupra cheltuielilor guvernamentale primite de o gospodărie”, spune Sarel, „și acest lucru este adevărat și în ceea ce privește veniturile guvernamentale: mai multe facilități la plata impozitului pe venit și beneficii pentru plata impozitul pe proprietate sunt acordate familiilor cu venituri mici și cu mulți copii”. Acest lucru este caracteristic gospodăriilor haredi și, prin urmare, ei primesc mai mult și plătesc mai puțin.

Un al doilea motiv este caracterul progresiv al sistemului fiscal. Se știe că impozitul pe venit în Israel este considerat progresiv și că cei bogați plătesc majoritatea impozitelor directe. O gospodărie din a treia cea mai mică decilă de venit plătește în medie doar 292 NIS pe lună (74 euro) ca impozitl pe venit și impozit pe câștigul de capital. În timp ce o gospodărie din a șaptea decilă plătește 2.243 NIS (564 euro), în timp ce una din decila superioară ajunge să plătească 15.403 NIS(3.870 euro).

Noutatea acestui studiu este că ia în considerare întregul sistem fiscal, inclusiv impozitele indirecte. Dar, așa cum vede Sarel, logica obișnuită a redistribuirii bogăției poate să nu funcționeze în totalitate atunci când vine vorba de sectorul haredi. „Decizia de a urma un stil de viață modest este o decizie culturală pe care societatea haredi însăși și-o asumă”, explică Sarel. „Nu este o chestiune de întâmplare și nu se datorează unor factori istorici sau discriminării. Ideea este că cine câștigă mai mult plătește pentru cei care câștigă mai puțin, ca într-un fel de „asigurare reciprocă” împotriva condițiilor de start în viață mai proaste. În cazul haredi, veniturile mici rezultă dintr-o decizie conștientă de a menține un anumit stil de viață”.

Nici numărul copiilor nu este tocmai întâmplător, ci e tot o decizie asumată a acelor gospodării.

Cine primește cel mai mult din cheltuielile guvernamentale?

Studiul permite, de asemenea, să vedem ce sectoare beneficiază de cheltuielile guvernamentale. De exemplu, subvenția guvernamentală pentru cultură, sport și agrement se adresează în primul rând gospodăriilor evreiești non-haredi (o medie de 344 NIS pe lună). Contrar credinței larg răspândite, gospodăriile haredi beneficiază și ele de subvenție, la 310 NIS pe lună în medie. Sectorul arab, pe de altă parte, primește doar o medie de 232 NIS per gospodărie pentru astfel de activități.

De subvenția pentru transportul public beneficiază evreii haredi (502 NIS pe lună în medie) mult mai mult decât evreii non-haredi (217 NIS pe lună), în timp ce sectorul arab beneficiază și mai puțin (203 NIS pe lună). Comunitățile haredi sunt de asemenea discriminați pozitiv la prețurile biletelor pentru că sunt mai sărace, în medie, și pentru că folosesc transportul public mult mai mult decât orice alt segment social.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *