Sute de cercetători, majoritatea cu pregătire ştiinţifică de nivel înalt, studiază minuţios fiecare desen nou apărut. Ce este de-a dreptul supărător este că, până acum, nimeni nu a putut da o explicaţie “rezonabilă” apariţiilor. Primul contact vizual cu o astfel de imagine gigantică creează o emoţie artistică şi elevaţie intelectuală.
Nu există nicăieri în lumea naturală un asemenea fenomen evolutiv şi purtător de sens, pe care îl putem cataloga, fără a greşi, drept artă şi comunicare. Cea mai tentantă rămâne, desigur, ipoteza făuririi acestor desene de mâini umane pricepute. Uşor de zis, greu de demonstrat! Este adevărat că au fost depistate şi câteva falsuri, facute de nişte teribilişti, în scop publicitar. Dar uşurinţa cu care au fost imediat depistate de către specialişti arată că ele erau doar nişte slabe imitaţii ale stilului ORIGINAL.
Culcarea spicelor nu se datorează unui procedeu mecanic, ci unuia de încălzire din interior al tulpinii plantei, care se înmoaie temporar pentru a se îndoi la orizontală uşor, fără a fi ruptă. Analiza microscopică a revelat existenţa unor bobiţe de material magnetic în spice, a căror densitate scade liniar de la centru spre marginea formaţiunii.
Dacă cineva ar pretinde că el a făcut o astfel de formaţiune, considerată a fi ORIGINALĂ, orice savant ar fi curios să afle CUM! Căci nu există metode cunoscute care să redea aceste efecte complexe integral.
Dacă formele grafice din lanuri ar fi opera unor oameni, cum se face că nimeni nu i-a văzut până acum, după apariţia a mii de astfel de desene în toate colţurile globului (SUA, Canada, Germania, Anglia, Franţa, Olanda etc)?
Ce interes ar putea avea o astfel de ipotetică echipă de “desenatori în lanuri” să cheltuiască atâta energie, folosind o tehnologie necunoscută şi nici măcar să nu îşi dezvăluie identitatea?
Mai mult, fenomenul nu este cu totul de dată recentă, ci a fost înregistrat şi de cronicile secolului 17 în Anglia şi Germania, când oamenii îngroziţi credeau că cercurile apărute în lanuri sunt rodul demonilor şi al vrăjitoarelor.!
Un pilot care survola Stonehenge s-a întors deasupra zonei după 30 minute, văzând şi filmând o formaţiune care nu exista acolo înainte. Apăruse într-un interval de jumătate de oră, ziua în amiaza mare, lângă o şosea circulată. S-au relatat şi cazuri când timpul de apariţie a fost de sub un minut.
