E perioada aceea a anului – care poate fi oricand – cand vreau sa arunc totul, sa am pe cineva care sa imi preia responsabilitatile si sa ma simt libera ca vantul.
In timpul copilariei, acest lucru este cunoscut sub numele sindromul fugitul-de-acasa-si-alaturarea-la-circ. La adulti este cunoscut ca fantezie – fantezie care este sporita de reclamele agentiilor turistice.
Deoarece in sud vestul Americii nu poti zbura la clasa intai – nu sunt sectii confortabile unde primesti mancare in loc de alune – cel mai bun loc pentru mine ar fi locul care este aproapre de iesirea de siguranta, sa pot vedea bine locurile mentionate de pilot.
Realizez ca acea propozitie a fost un pic grabita. Ei, si subconstientul imi dicteaza sa ma grabesc sa zbor in libertate.
Si cu toate acestea, cea mai buna co-pasagera ar fi o maicuta – una din stewardesele lui Dumnezeu prin zborul vietii. Dar daca exista o persoana gigantica, caruia ii este si frica de zbor, pot fi sigura ca va sta langa mine.
Of, realitatea iar m-a rapit din fantezie. Zbor doar de aici pana colo inghemuita intr-un spatiu mic.
In timpul acestor zboruri ma uit cum demonstreaza stewardesele folosirea obiectelor de siguranta. Doar atunci ma sperie demonstratiile acestea cand si pilotul se uita la ele.
u
Intotdeauna aleg o revista veche de citit. Daca nu o termin de citit in timpul unui zbor, pot sa o termin doua luni mai tarziu, in camera de asteptare a medicului.
Fiind mama a doi copii, am invatat rapid in timpul vietii zburate ca un orar la baie este un lucru necesar. Am descoperit ca doar inainte de servirea bauturilor si o ora inaintea aterizarii sunt cele mai eficiente ore de a merge la baie. Daca nu, eu si alti 6-7 pasageri trebuie sa stam la coada.
Daca este un film ma uit la el – chiar si daca l-am mai vazut. Videourile facute de vecinul meu ar fi distractive cand sunt la 7000 metri deasupra pamantului. Cand sunt pe un avion niciodata nu mi se pare ca timpul trece repede.
Astept atat de mult sa aterizeze avionul incat astept si astept si doresc sa imi gasesc bagajele. Cine a spus ca nebunul se separa de banii lui trebuie sa fi fost nebun si sa-si fi impachetat portofelul printre haine.