Sunt norocoasa – lucrez acasa. Ma duc la servici in 30 de secunde si este mult mai putin probabil sa vars cafeaua pe mine. Dar stand acasa toata ziua si lucrand in acest timp ma oboseste si am nevoie de o dadaca din cand in cand. Dar unde au disparut toate?
Se pare ca au devenit o specie pe cale de disparitie. Vulturii plesuvi sunt pe cale de disparitie, dar incep sa cred ca sunt chei din cauza frustrarii de a nu gasi o dadaca.
In trecut, ele puteau fi ademenite intr-o casa cu ajutorul televizorului color. Deoarece dadacele moderne cred ca televizorul era mereu color, ele trebuie ademenite prin alte metode.
O telecomanda pentru un televizor cu plasma – cu ecran mare – ar fi buna. Asa ea ar putea schimba canalul fara sa intrerupa convorbirile la telefon – dar un videotelefon ar fi un lucru si mai bun.
Schimbarea bucatariei in McDonalds ar fi atat o momeala buna cat si asigurare ca va si hrani copiii. Ar fi si o cale de comunicare cu lumea exterioara.
Un McDonalds in casa ar fi un lucru bun, dar accesul la internet pe calculatorul meu este o necesitate. Cum altcumva si-ar putea convinge o dadaca parintii ca isi face temele?
In final, ii platesc mai mult decat ar plati concurenta – vecinii. Desi nu exista dovezi stiintifice, cred ca ceilalti ar fi suparati pe mine daca si-ar da seama de ceea ce fac.
Ca si oricare specie pe cale de disparitie, dadacele sunt numerotate – cu numere de telefoane. Ma uit la supermarketuri dupa numerele de telefon a dadacelor si cateodata schimb numere de telefon cu alti parinti frustrati.
Pana acum nu am fost atat de disperata incat sa imi tradez strategia de a gasi o dadaca. Cand o familie noua se muta in cartier – oriunde intr-o raza de 8 km – eu sunt prima care le ureaza bun venit, totodata afland daca au copii care pot lucra ca si babysitteri.
Pentru mine nu exista lucru mai incantator decat sa aud acele cuvinte ‘Da, pot sa vin’. Daca nu poate veni devreme sau nu poate sta pana tarziu, imi schimb planurile.
Cand se anuleaza un zbor, iti gasesti alt avion. Cand esti abandonata de o dadaca, stai acasa si te uiti cum trec copiii de varsta la care au nevoie de aceasta specie rara.