Imi rasfoiam prin viata pe drumul cu caramizi galbene in timp ce rasfoiam albumul de fotografii. Chiar au fost baietii atat de mici? Chiar am avut atatea frizuri ca Oprah? Apoi am gasit pozele despre familia noastra patrupeda.
Baietii au avut o serie de animale de casa, tinute mai mult in camera decat in casa; dar primul nostru animal de casa era un iepure – iepurele VW. Gras si blanos, avea un apetit aparte pentru obiecte care nu erau de mancat, precum manusi de bucatarie sau marginea covorului. Totusi, era mai bun ca un aspirator, pentru ca putea curata locurile greu de atins de sub canapele. Nu am avut niciodata praf sub pat deoarece am avut un iepure care functiona ca si stergator de praf.
Cand a fost chemat de catre creatorul lui, nu am primit un alt model. In locul lui am vrut sa cumparam un caine. Ne-am spus ca baietii sunt destul de mari ca sa aiba grija de un animal de casa, ca ii va invata sa fie responsabili. In sufletele noastre stiam ca noi va trebui sa avem grija de caine, dar nu suntem nici noi prea batrani pentru o noua lectie de responsabilitate.
Sotul meu vroia un caine care sa ii linga fata si sa-i aduca papucii, eu vroiam un dog regal danez pe care vroiam sa-l numesc Hamlet; dar nici unul dintre noi nu vroia sa ii adune excrementele. Deci am facut compromisuri si ne-am luat un motan de la adapostul pentru animale.
Urmatorul pas in binevenirea pisicii in familie era sa ii dam un nume. Deoarece am citit recent ca lui Marion Morrison nu i-a placut numele si l-a schimbat in John Wayne, m-am gandit ca trebuie sa avem grija cand ne botezam motanul. Acest lucru a fost confirmat cand am citit ca nici lui Eugene Growitz nu i-a placut numele si l-a schimbat in Michael London.
Ne-am gandit mult si l-am numit Beuregard. Este imposibil de stiut daca unei pisici ii place numele, dar Beau nu a sunat niciodata la protectia animalelor, ca acesta sa-i fie schimbat. Beau avea personalitate, dar nu si cele patru labe. Una i-a fost amputata cand era doar un pisoi. Deoarece era neinfricat de incercarile fizice, ne-a inspirat si pe noi. Si era cu 25% mai mica sansa sa isi bage laba in gura.
Ghearele lui erau o alta poveste. De multe ori dupa ce ma jucam cu el, am ramas cu multe zgarieturi. Acest lucru a dus sa il vizitam pe Pierre ca sa-i taie din gheare. In timpul unei vizite, Beauregard l-a zgariat pe Pierre. Surpriza! Pierre si-a pierdut accentul frantuzesc.
L-am pierdut be Beau prea devreme. Deoarece el nu putea fi inlocuit, acum avem un caine.