like la pagina pentru a continua!

S-a dat drumul la CD-uri cu secrete militare ?

By
Updated: February 8, 2006

Sa recapitulam pe scurt faptele, si sa incercam sa “ghicim”, ce o fi. Intamplator “ajunge” un CD plin cu secrete militare la doua redactii, Ziua, Romania Libera. Nu se publica, sant anuntate autoritatile, si opinia publica.

In prima faza o singura deosebire, interesanta, S.R.Stanescu zice ca CD-ul a ajuns cu o zi inainte, in timp ce Ohanesian afirma, ca de vreo luna sta prin redactie CD-ul. Dar, amandoi fac anuntul simultan.

Prima reactie a autoritatilor este recunoasterea autenticitatii continutului (informatii militare, legate de misiuni in Irak, Afghanistan, baze americane, colaborare cu americanii, rapoarte ale serviciilor secrete privind activitatea Al-Qaeda, coduri, chei de criptare, decriptare pentru transmisiile radio, parole, semnale si alte maruntisuri).

M-am mirat, ar fi putut sa nege, fara prea mari sanse sa se afle adevarul, oarecum explicabil, pentru a minimaliza paguba. Caci din primul moment era clar, se vor ridica semne de intrebare, fata de increderea “firmei”, fata de eventuale pericole de deconspirare in cadrul colaborarii militare, si dintre serviciile secrete.

Exista deja baze militare, in principiu, dar la ce vor fi folosite, inca nu e decis. Poate depinde, si de eventuala scadere a increderii.

A doua reactie (in timp simultana) a autoritatilor a fost uluitoare. Ministrul apararii incerca sa explice ca secretele, nici nu sant chiar atat de secrete (erau vechi de mai bine de doi ani si jumatate), nu este nici o problema grava, desi nu a fost foarte corect sa fie distribuite la ziare.

Povestea cu vechimea este jenanta. Mai ales la noi. In vechi democratii asemenea date raman secrete mult timp, si este de inteles. De fapt dupa 2 ani majoritatea acestor date este actuala, valabila, operatiile astea militare continua.

Dar, din gura unui oficial roman este chiar caraghios sa auzi asa ceva, stim ca toti sufera cu mandrie patriotica de secretomanie. Ce s-a intamplat cu ziaristii romani rapiti ramane secret 50 de ani. Jumatate de veac. In schimb, datele luptei antiteroriste a coalitiei, dupa 2 ani, nu mai au nimic secret?

La noi inca sant secrete toate datele, chiar si din anii 50 despre sedintele conducerii partidului, activitatea securitatii. Cei de la serviciile secrete au ideea fixa, ca daca “dusmanii” ar afla ceva mai multe date sa zicem despre colectivizare, siguranta nationala ar fi periclitata. Ungurii ar lua Ardealul.

Dar sa revenim la ministrul Atanasiu.

“Nu ne aflam in prezenta unei actiuni de spionaj, dar este o incalcare a legii. Speram ca scopul scurgerii sa fie mai putin vinovat decat ar parea la prima vedere.

Sa fie doar o baza de date pentru un comandant care vrea sa se mai intoarca in teatrul de operatiuni si ar vrea sa aiba un model de documente pe care sa-l foloseasca.” Aci intrerup citatul, ar merita sa fie “analizat” de un bun umorist, sau psihanalist.

Deci probabil e un comandant inocent, vrea sa se intoarca, si pentru a avea documente, le distribuie la ziare! Daca citatul ministrului nu provenea de pe site-ul BBC, nu as fi crezut ca e autentic, nu as fi indraznit sa-l citez.

“Daca e mai grav decat atat, atunci vom lua masurile care sunt necesare. Trimiterea in fata instantei sau de masuri administrative.”

Deci este posibil, chiar probabil, ca cel care le distribuie sa fie pedepsit cu scaderea salariului? Eventual, timp de un an, doi nu va mai fi promovat in grad? Sarmanul.

Nu am iluzii fata de inteligenta, sau eventualul sens de umor (fata de ridicol!) al autoritatilor. Dar aceste declaratii nu pot totusi proveni doar din prostie. In mod evident sant speriati, si improvizeaza prost.

Sa incercam sa “investigam” cazul, asa cu mijloace simple, cu logica elementara, bazata pe excluderea variantelor fanteziste, gen “comandantul care vrea sa se intoarca” si “cui prodest”, cui poate folosi.

O varianta, amintita in improvizatia lor nefericita de catre autoritatile noastre, este accidentul imprevizibil. Exista e drept multe cazuri celebre, cand agenti de la “case mari” pur si simplu au pierdut pe strada, in metrou, genti pine de date secrete. S-a intamplat.

Dar ar fi premiera mondiala, ca un agent, asa intamplator, accidental, sa duca un CD plin de secrete la un ziar, peste cateva saptamani la alt ziar, un alt CD cu continut identic, si poate la inca cateva ziare, care deocamdata tac.

Sa excludem deci accidentul, a fost o operatie minutioasa, relativ complicata, deci planuita. Cu un anumit scop. Sa incercam sa-l ghicim.

Spionajul propriu zis este exclus. Un om care risca asa ceva, nu merge la ziare, care pot plati, eventual 1% din valoarea marfii, si 99% i-l denunta, ci gaseste caile discrete spre “colegi” din servicii rivale.

Scopul o fi compromiterea serviciilor secrete, a armatei in fata aliatilor? La prima vedere ar parea, oricum asta va fi urmarea, in masura mai mica, sau mai mare a intamplarii.

Dar. Pentru asta ar fi fost de zece ori mai eficace sa se trimita CD-ul la ziare de scandal din alte tari, care sa le fi publicat.

Sa ne imaginam ce urmari ar fi avut aparitia, de exemplu intr-un ziar rusesc, a 5% din continutul CD-ului!

Pentru “autor” ar fi fost un succes total (repet, daca scopul ar fi fost compromiterea relatiilor militare, si de tip servicii secrete, dintre noi si aliati), si mult mai putin periculos de efectuat.

Caci la ziarele noastre se poate ancheta pe indelete, chiar beneficiind de ajutorul ziaristilor, pe cand in strainatate ancheta ar fi imposibila.

As renunta deci la varianta asta, sa-i zicem de sabotaj total.

Cred ca “autorul” nu a dorit sa apara aceste date in ziar, a dorit doar sa ameninte.

As adauga, nici nu a vrut sa riste cumva sa apara ceva de pe CD, de acea a ales tocmai aceste doua ziare (mai exact ziarul Ziua, si personal Ohanesian de la Romania Libera). La alte ziare exista pericolul ca din naivitate, nepricepere sau din iresponsabilitate sa apara.

Nu as vrea cumva sa fiu inteles ca “avocat” al acestor ziare, persoane, dar ei au experienta in tema asta, au relatii spre servicii secrete, au cum sa afle gravitatea problemei, respectiv consecintele legale a publicarii unor informatii secrete.

Deci actiunea nu este accident, nici spionaj, nici sabotare totala, constienta a colaborarii cu partenerii in lupta antiterorista, ci doar o amenintare, cu iz de santaj.

Cine pe cine ameninta, santajeaza? Stim doar ca singura “victima” deocamdata este Ministerul Apararii Nationale, mai exact serviciul secret al armatei. De acolo provine CD-ul, aceste este serviciul secret care a fost insuficient de vigilent

Dar, de ce o fi vrut cineva sa loveasca in prestigiul serviciului secret al armatei ?

Ramane un mister de deslusit.

Post Scriptum

Total intamplator (sau nu intamplator?) mi-am adus aminte de Comunitatea de Informatii. Dupa numirea surprinzatoare a generalului Medar, in functia de consilier prezidential in probleme de siguranta a aparut, din mai multe surse urmatorul gen de comentariu, in diverse variante.

“Desemnarea unei persoane provenite din serviciul secret al Armatei in fruntea Comunitatii de Informatii reprezinta o lovitura serioasa pentru SRI si SIE. Rivalitatea dintre acestia si ofiterii de informatii din cadrul MApN a fost fatisa.” Nu se mai vorbeste despre Comunitatea de Informatii.

Pana la urma cine va fi in frunte? Basescu a zis ceva bizar la o zi dupa numirea lui Medar, in functia de consilier. “Conducatorul Comunitatii Nationale de Informatii nu a fost inca numit.

Ma gandesc la mai multe variante” Bizar, fiindca in decizia CSAT de infiintare a CNI, (una saptamana dinaintea declaratiei citate) scrie explicit, in mai multe paragrafe consilierul prezidential pentru securitate nationala va conduce CNI.

Unii or fi fost deranjati de varianta Medar? Basescu a trebuit sa amane decizia? In culise inca se trag sforile? Presupun, nu persoana domnului Medar e problema, ci “originea” lui. Cine sa conduca CNI, cineva provenit din serviciile armatei, sau SIE, SRI?

Cu ajutorul CD-ului sansele celor din serviciile armatei au scazut. Evident e o pura coincidenta. Nici o clipa nu-mi imaginez, ca micile rivalitati dintre servicii sa capete forma unui CD.

Bursa, Bányai Péter, 10 feb 2006




Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *