like la pagina pentru a continua!

Bregovici: "Ceausescu este proxenet"

By
Updated: October 13, 2006

Stiti bancul cu tiganca batrana care se uita la filme porno?”, a glumit Goran Bregovici la intalnirea cu presa din Bucuresti. “Surprinsa de fiul sau, care a intrebat-o ce face, a raspuns ca nu prea intelege intriga, dar ca s-ar uita la tot filmul, sa vada daca cei doi se casatoresc la sfarsit”.

Tiganilor le plac finalurile fericite si orice final fericit inseamna, pentru ei, o nunta.

“Asta am visat si eu pentru opera mea, sa schimb soarta bietelor personaje din opera lui Bizet, iar povestea sa se termine asa cum mi-ar fi placut mie, anume cu bine”, spune el.

“Ma bucur sa fiu iar in Romania”, spune artistul sarb, in timp ce strabatem culoarul catre o terasa din apropierea salii de conferinte. “Intotdeauna m-am simtit aici ca acasa, in masura in care cultura romanilor imi este familiara, iar eu cred ca am aici un fel de statut de super-star”.

Imbracat intr-o redingota visinie care-i da aerul extravagant al creatorilor de moda occidentali, Goran Bregovici admite sa vorbeasca, cu putin inaintea primului sau spectacol de la Bucuresti, despre noul sau proiect, opera tiganeasca “Karmen cu final fericit”.

O “opera timida”, atat de diferita de operele clasice, opusul operei de fapt, dar care a fost gandita pentru oameni si tocmai de aceea, spune Goran Bregovici, va fi “libera”, fara drepturi de autor. “Daca o mica orchestra isi va dori vreodata sa o cante, nu von obliga nimeni sa plateasca drepturi de autor”

EVZ: Pentru a patra oara in Romania…
Goran Bregovici: …si inca am un milion de lucruri de invatat din muzica voastra. Poate ca putini artisti internationali au sansa de a patrunde cu adevarat in muzica si cultura romana. Unii merg in Timisoara sau Bucuresti, vad putine lucruri si pastreaza o imagine superficiala. Eu am avut sansa sa descopar Romania.

Stiu ca sunt, intr-o oarecare masura, un fel de pop star aici, ceea ce nu-i tocmai obisnuit, avand in vedere tipul de muzica pe care-l cant. Dar sunt recunoscator ca am acest statut, cu atat mai mult cu cat consider ca muzicienii romani sunt cei mai buni din lume pe acest domeniu, iar dintre muzicile acestui spatiu cultural, pe a voastra o respect cel mai mult.

S-a tot spus ca “am furat din muzica romaneasca”, dar aceasta cultura este, sa-i spunem, inevitabila in regiune. Nu am furat-o cu un scop anume. A fost, pur si simplu, inevitabil.

EVZ: Carmen cu… final fericit?
Goran Bregovici: Am inceput prin a scrie un scenariu de film si mi-am imaginat cum ar fi daca as aduce un tigan din trupa mea sa vada Opera Carmen de Bizet. Ce ar intelege el? Mi-am dat seama ca ar intelege ca tot tiganul este cel care iese cel mai prost din toata istoria asta si am resimtit-o ca pe o nedreptate.

Si daca tiganii au deja o opera atat de frumoasa, atunci macar aceasta sa fie cu final fericit.

EVZ: Nu seamna putin cu un scenariu de Kusturica?
Goran Bregovici: Probabil ca seamana si probabil ca este normal sa semene, in conditiile in care si eu, si Emir Kusturica, ne inspiram din aceeasi realitate, anume aceea pe care o cunosti si tu, o cunoastem cu totii: femei din tarile noastre, din Serbia, din Romania, ajung sa se prostitueze in statele Occidentale.

Nu m-as hazarda foarte tare cu explicatia fenomenului, poate ca este vorba de o incercare de a obtine acele promisiuni pe care candva vestul pare sa le fi facut acestei parti din Europa. Spun o poveste asa cum a lasat-o Dumnzeu, cel putin in prima parte a acestui spectacol, dupa care refac ordinea lucrurilor si spun povestea asa cum mi-as fi dorit eu sa fie.

Povestile despre oameni sunt pentru oameni si tocmai de aceea gasesc o parte a sufletului care sa vibreze chiar daca merg cu piesa asta in Buenos Aires, in Tel Aviv sau la Seul.

EVZ: Nu s-a schimbat nimic in 16 ani?
Goran Bregovici: Ti se pare ca s-a schimbat ceva? Din pacate avem tipul asta de povesti, iar Romania este in mare masura atinsa de astfel de istorii. Poate pentru ca ne-am obisnuit cu ele sau poate ca un semn ca ele isi mai pierd din importanstirile de acest gen nu mai tin chiar primele pagini ale ziarelor, ci se constituie in relatari mici, poate la pagina 20.

Eu spun aceasta poveste intr-o forma pe care o consider mai atractiva, pusa pe muzica si intoarsa la un final bun.

EVZ: Cat de legata de opera originala este creatia dvs?
Goran Bregovici: Sigur, fara povestea originala creatia mea nu ar exista. Insa eu mi-am dorit sa fac o opera mica, atat de mica incat sa fie accesibila oricui, chiar si unei orchestre mici de nunti si inmormantari.

Exista putine opere de acest gen si probabil cea mai faimoasa este “Opera de trei parale”, a lui Brecht, dar chiar si pentru aceea avem nevoie de partituri si de multi muzicieni. Opera mea poate fi cantata si pentru bacsis.

EVZ: Ce parte din stilul Bregovici vom regasi in aceasta piesa si care-i partea complet noua?
Goran Bregovici: Nu pot sa-mi schimb stilul. Ar putea sa-mi treaca prin cap sa pretind ca sunt un compozitor american, dar adevarul este ca nu sunt. Sunt un compozitor balcanic, care intr-o buna zi si-a dorit ca o mica orchestra sa aiba sansa de a canta opera. Asta este marea miza a operei pe care am scris-o. Este teribil de simpla. Aproape ca nu avem scenografie, aproape ca nu avem costume.

Totul este extrem de simplu. Ar putea sa devina o opera ambulanta, care ar putea fi prezentata oriunde, prin piete publice, din oras in oras. In rest, muzica este complet noua, dar pastreaza stilul Goran Bregovici consacrat. Nu am cum sa ma schimb pe mine.

EVZ: Muzica tiganeasca din nou…?
Goran Bregovici: Nu stiu in alte parti, desi probabil ca, cel putin in aceasta parte de Europa fenomenul este generalizat… dar in tara mea singura forma de muzica adevarata moderna este, de fapt, muzica tiganeasca. Restul sunt sau copii jalnice si ridicole ale muzicii din vest, sau o varianta isterica de muzica nationala.

Eclectica si fascinanta, muzica tiganeasca este autentica si capabila sa influenteze si alte stiluri. Pentru ca tiganii sunt generosi, pot darui orice, inclusiv modelele lor culturale.

EVZ: Aveti si un personaj care se numeste Ceausescu….
Integral in EVZ

Evenimentul Zilei, Diana Evantia Barca, 14 oct 2006




Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *