April 21, 2009 | Autor: Paul Maior | 46 views
In jurul anului 2000, câţiva români mai umblaţi prin lume, au introdus în ţara noastră un nou sport denumit powerkiting.
Windsurferi fiind, aceştia au avut ocazia să vadă pe plajele lumii cum unii sportivi, folosind un zmeu (kite) şi o placă asemănătoare cu cea de windsurf, au descoperit o nouă formă de navigare pe apă, au adăugat o nouă dimensiune windsurfing-ului. N-au rezistat tentaţiei, şi-au achiziţionat echipament şi, timid, au început să practice şi la noi în ţară acest sport nou.
Unul dintre pionierii powerkiting-ului românesc este braşoveanul Mihai CURPEN sau Miki, cum este cunoscut între prieteni. Referitor la trecerea de la practicarea pe apă la practicarea pe iarbă şi pe zăpadă, Miki mi-a relatat că prima dată au folosit zmeul împreună cu o pereche de schiuri de iarbă, asemănătoare cu nişte şenile.
Datorită forţelor mari de frecare ale acestor „şenile”, ei nu reuşeau să navigheze decât în direcţia în care bătea vântul (downwind). Odată cu venirea iernii au înlocuit „şenilele” cu schiurile normale şi astfel au devenit primii practicanţi de snowkiting din România.
Cine sunt aceştia? Iată numele lor: Iuliu MICLOŞ, Dan POSTELNICU, iar mai târziu li s-au alăturat Marian TODOR, Dan NEGOIESCU şi subsemnatul, Marian BOBE. Mai sunt şi alte nume care poate ar fi trebuit amintite aici pentru contribuţia lor la dezvoltarea powerkiting-ului românesc însă aceştia au rămas dedicaţi practicării pe apă. Fiind vorba despre snowkiting, am considerat de cuviinţă să vorbesc doar despre cei care au avut contribuţii în acest sens.
Ce este de fapt Snowkiting-ul?
În limba engleză, „kite” înseamnă zmeu. De aici se poate deduce uşor înţelesul cuvântului „kiting” şi anume sportul care foloseşte un zmeu. Powerkiting-ul este sportul care foloseşte un zmeu pentru a genera forţa de tracţiune necesară tractării unui sportiv (rider) pe apă, iarbă, nisip sau zăpadă. Pentru deplasarea pe apă se foloseşte o placă specială (kiteboard), asemănătoare cu cea de windsurfing.
Pentru nisip sau iarbă se pot folosi role offroad, mountainboard sau buggy. Pe zăpadă se folosesc schiurile normale sau plăcile de snowboarding. Snowkiting-ul este deci sportul care foloseşte un zmeu pentru a tracta un rider pe zăpadă. Se poate practica pe orice teren deschis, lipsit de obstacole (pomi, case, stâlpi sau fire de înaltă tensiune, etc.).
De asemenea, se poate practica atât pe suprafeţe plane cât şi pe pantele munţilor. Schiorilor sau snowboarderilor iubitori de zăpadă afânată (powder) le oferă posibilitatea de a-şi satisface această plăcere. Ei pot urca pantele montane cu ajutorul kite-ului, pe care, odată ajunşi în vârf, îl bagă în rucsac.
Ceea ce urmează este doar plăcerea de a face o coborâre prin „powder”, alegând trasee a căror dificultate este limitată doar de nivelul de adrenalină pe care şi-l doreşte fiecare. Utilizarea kite-ului pentru urcarea pantelor rupe dependenţa de mijloacele de transport pe cablu şi oferă bucuria economisirii unei sume frumuşele de bani. O consecinţă directă, deloc neglijabilă aacestui lucru este creşterea considerabilă a numărului de zile pe care ni le permitem să le petrecem pe pârtie.
Nu vreau ca de aici să se înţeleagă faptul că zmeul se foloseşte doar la urcarea pantelor. La fel de bine, acestea pot fi coborâte cu zmeul în aer. Ba chiar mai mult, cine doreşte adrenalină şi vrea să facă salturi uriaşe, comparabile chiar cu mici zboruri, trebuie să vină la vale cu zmeul în aer.
Echipamentul de snowkiting
Echipamentul se compune dintr-un zmeu (kite), prevăzut cu linii de comandă (lines) şi o bară (control bar) sau mânere (handles) de comndă. Prin intermediul unei bucle, zmeul se fixează de un ham (harness) care este purtat de sportiv. Mijloacele de locomoţie folosite sunt schiurile sau plăcile de snowboard.Mai multe detalii, caracteristici şi alte informaţii referitoare la echipament voi prezenta în articolele viitoare.
Locuri bune pentru snowkiting
Aşa cum spuneam şi mai sus, orice loc deschis, lipsit de obstacole este propice practicării acestui sport. Câmpurile din jurul oraşelor, păşunile de la sate, pârtiile de schi din zonele ne împădurite, platourile montane, lacurile îngheţate, sunt câteva exemple de astfel de locuri.
Înainte de a ridica zmeul în aer pe o pârtie, este bine să ne interesăm dacă este permisă practicarea acestui sport. In lume există pârtii de schi pe care snowkiting-ul este interzis. De asemeni, înainte să pătrundem pe câmpuri, păşuni sau lacuri îngheţate, este bine să cerem acordul proprietarilor acelor terenuri.
În zona Braşovului sunt câteva locaţii bune şi am să amintesc câteva dintre acestea. Pista aeroclubului „Iosif Şilimon”, în apropiere de Ghimbav, este una dintre locaţiile cele mai bune. Terenul este neted iar ierburile sunt cosite de către cei de la aeroclub.
Aici însă nu se intră decât cu acordul comandantului şi numai când nu există activitate de zbor. Pe drumul ce leagă Braşovul de Bran, dincolo de Râşnov, există câteva câmpuri potrivite pentru snowkiting. Din păcate, datorită faptului că terenurile sunt arate, zăpada trebuie să fie destul de mare pentru a acoperi brazdele. Altfel închipuiţi-vă cum ar fi să schiaţi pe arătură.
Lacul îngheţat de la Dumbrăviţa oferă o suprafaţă netedă, numai bună să tot aluneci pe ea. Un mic inconvenient al acestei zone este faptul că lacul este situat într-o mică vale, ceea ce face ca vântul să fie puţin mai slab şi destul de turbulent.
Locul cel mai bun pentru snowkiting este Cota 2000 de la Sinaia. Aici este zăpadă o bună bucată din an, numărul zilelor cu vânt este mare şi se pot colinda toate crestele din împrejurimi. Dacă vântul este prea puternic în vârf, se poate coborî în Valea Dorului. Acolo vântul suflă cu intensitate mai scăzută.
În ultimii 3 ani, powerkiting-ul a luat amploare şi la noi în ţară, iar numărul practicanţilor a crescut simţitor. În acest context, la Braşov a fost înfiinţat primul club de landkiting din ţară, , care are sportivi proprii pe care îi antrenează pentru a participa la competiţii internaţionale.
Tot în cadrul clubului KITE FEVER există şi o şcoală de landboardkiting, buggykiting şi snowkiting, ce oferă celor interesaţi, cursuri de iniţiere în acest sport. Pentru ca lucrurile să fie complete, achiziţionarea echipamentului necesar se poate face tot de la acest club.
Autor: Presedintele clubului KITE FEVER, Ing. Marian BOBE
Totul despre: Dan Negoiescu, Dan Postelnicu, iarna, Iuliu MICLOŞ, Kite Fever, Marian Bobe, Marian Tudor, powekiting, sport de iarna, sporturi de iarna, windsurferi
Un scandal de corupţie zguduie Federaţia Română ...
Patron al clubului de fotbal Steaua, om ...
Mesaje contextuale ETARGET