October 13, 2009 | Autor: Hada Georgiana | 395 views
Dani Coman spune ca a plans dupa meciul cu Serbia si a declarat ca aceea a fost cea mai crunta noapte din viata lui.
”A fost noaptea cea mai crunta din viata mea. Incepuse frumos pe ”Marakana”, o arena plina de oameni entuziasti, dopati cu incredere si cu speranta. Sarbii ne-au primit bine, ne-au aplaudat imnul, iar la al lor corul a fost divin. Mi s-a facut pielea de gaina, dar i-am simtit pe baieti decisi sa scoata un rezultat bun”, povesteste Dani Coman cum a fost atmosfera de la inceputul meciului.
”Prima jumatate de ora a fost insuportabila, dar adversarii pareau dornici sa faca meciul vietii. Aveau posesie, consistenta, darzenie. Presiunea cerestea fara sa pot face nimic, cu toate ca m-anm intins la maximum.
Na-au luat tare din prima, iar golul lui Pantelici tot pe coltul lung, a picat foarte repede. Poate ca si noi am intrat prea linistiti, mai ales ca nu depindeam de acest rezultat, nu exista o motivatie asemanatoare cu a lor. De atunci, dupa acel gol blestemat, s-a rupt totul. Ne-am taiat, in timp ce ei prindeau puteri, tribunele erau in delir, nu se auzea decat zgomotul acela uluitor, care-i facea sa vina peste noi ca un tavalug. Erau peste tot, parca ieseau din pamant, precum soldatii care au cate cinci vieti la jocurile pe calculator. La margine, Razvan Lucescu ulra la noi, ne facea semne, dar cine-l mai asculta? In acele momente mi s-a facut frica. Dar o frica unica, pecare sper sa n-o mai simt in viata meau, pe care n-o doresc nici dusmanilor mei: frica de a-mi lasa onoarea de sportiv si de roman calcate in picioare, jena de a da ochii cu oamenii de pe strada care ma vor secera cu privirile lor triste, satui de cate indura in viata de zic cu zi. Frica de penibil, frica de grotesc.
La fiecare gol, parca imi adunam rusinea din plasa. La al treilea am lovit cu putere balonul, mi-era ciuda ca nici eu nu mai puteam da incredere baietilor. Sarbii dansau pe flancuri, faceau presiune si la centru, apoi Chivu a fost eliminat, dar ne-au dat gol si cand eram zece la zece, cu unul de-al lor pe marginea terenului, pentru ingrijiri. Cred ca si daca erau 15 tot ne bateau, iar daca meciul mai tinea 5 minute probabil ca mai incasam. Nici nu mai realizez cand am luat al cincilea gol, asteptam doar sa se termine tortura. Nimeni nu mi-a reprosat nimic si, inainte de aspune altii clasicul<toti suntem vinovati>, eu imi spun mie insumi cat sunt de vinovat. Pentru ca sunt.”, a recunoscut Coman.
”La vestiar a fost cea mai apasatoare tacere la care am fost martor. Toti colegii aveau lacrimi in ochi. Toata noaptea am plans in perna. Ma intrebam ce se intampla cu mine, cu ce am gresit in viata ca sa patesc asa ceva. Joc fotbal de la 8 ani si nu credeam ca sportul poate fi atat de trist uneori. Perete in perete era vestiarul sarbilor, unde galagia unui acordeon ivit adhoc parca ne spargea timpanele. Dupa 20 de minute am vorbit cu sotia. Nici nu mai stiu ce ne-am spus. Acum imi doresc sa-mi iau in brate fetita, Maria Carina. E singurul mod care ma va face sa uit de acest cosmar, pentru care cer iertare tuturor”, a incheiat Dani Coman.
Totul despre: dani coman, razvan lu, Razvan Lucescu, romania - serbia
Portarul spaniol Iker Casillas ramane fara moduri ...
Mesaje contextuale ETARGET