În lumea occidentală se răspândeşte rapid credinţa în karmă şi reîncarnare, fără să se adopte neapărat şi vreuna din religiile care se bazează pe această doctrină. Oamenii, dezvoltându-şi capacitatea raţională, apreciază valoarea explicativă a acestei teorii spirituale. Oricine poate consulta – prin cărţi sau pe internet – tabele cu penultima încarnare, plecând de la data naşterii. Sau poate găsi, la fel de uşor, câteva indicaţii din partea astrologiei karmice. Pe cât de facil de obţinut sunt aceste „informaţii”, pe atât de neştiinţifice şi superficiale sunt. Ele popularizează, este drept, dar şi vulgarizează marea taină a karmei şi reîncarnării.
Cine vrea cu adevărat să-şi găsească ultimele încarnări umane şi karma pe care o are de ispăşit, poate apela, din fericire, la următoarele metode credibile:
1) Regresia hipnotică. În lipsa unui specialist cu experienţă, poate apărea riscul ca anumite episoade traumatice să devină sursă psihopatogenă pentru cel care se lasă hipnotizat. Avantajul acestei metode este că se poate folosi subconştientul pentru obţinerea de date despre existenţa proprie, dar şi despre încarnările unei terţe persoane, prezente la şedinţă.
2) Munca individuală prin tehnici de tip yoga poate duce, după multe restricţii autoimpuse, riscuri şi eforturi, chiar la revelarea existenţelor anterioare ale spiritului practicantului. Se cere o dăruire totală pe calea spirituală aleasă, ea nefiind o metodă specifică de revelare a încarnărilor, ci una generală de dezvoltare a conştienţei şi puterilor latente. Prin urmare, nu garantează obţinerea punctuală a informaţiilor de care vorbim, ci doar pregăteşte această posibilitate.
3) Apelarea la un clarvăzător căruia Dumnezeu i-a dăruit accesul la Akasha, de unde poate obţine informaţii nelimitate şi detaliate despre karma personală şi reîncarnările spiritului. Aceşti clarvăzători sunt rari precum aurul prin firele de nisip. Avantajul metodei este comoditatea şi lipsa oricăror riscuri pentru solicitant. Condiţia necesară este ca acesta să accepte teoria existenţelor multiple şi să fie deschis a primi chiar şi informaţii mai puţin plăcute despre sine. Vieţile anterioare sunt o sursă a karmei, clarvăzătorul oferind avertismente şi indicaţii privind existenţa curentă, în legătură cu vieţile trecute.
După cele spuse mai sus, reiese cu claritate importanţa practică a descoperirii vieţilor precedente şi a karmei personale. Coboară doctrina reîncarnării de la nivelul său abstract-teoretic către concret şi pragmatic, pierzând localizarea strictă în spaţiul cultural hindus şi budist, prin deschiderea oferită tuturor pământenilor.
Cel care analizează profund încarnările sale anterioare şi karma creată şi transmisă de la o viaţă la alta, începe să înţeleagă planul lui Dumnezeu pentru Creaţia Sa. Dar nu este simplu deloc!
Cine se reîncarnează? Omul fizic sfârşeşte în ţărână. Să fie personalitatea sa? După cum relevă studiul karmic, aceasta se transmite fragmentar şi sintetic de la o viaţă la alta. Fiecare om nou creat are o nouă personalitate şi îi lipseşte memoria încarnărilor precedente. Atunci, cine continuă să trăiască, păstrând moştenirea vieţilor umane? Este, desigur, Spiritul, încarnat şi destrupat, pe rând. Spiritul este eternul călător, cel care suferă experienţele lumii fizice. Totuşi, el nu aparţine lumii fizice, pe care o vizitează doar temporar.
Acum, căutătorul spiritual se găseşte într-o dilemă, care îl poate îndepărta de doctrina reîncarnării. Omul şi-a aflat, prin urmare, vieţile anterioare ale spiritului. Prezenta viaţă se va adăuga, şi ea, lanţului de încarnări trecute şi viitoare. Ea se arată în toată goliciunea şi relativitatea ei. Dar dacă viaţa omului este iluzorie, la ce bun să se străduiască a mai înţelege taine ce-i depăşesc umila condiţie umană? Este evident că el încearcă, folosindu-se de mintea sa omenească limitată, să acceadă la înţelesuri pur spirituale, a căror logică nu este şi nu va fi vreodată umană…
Dar nu cumva cel care caută înţelesuri tainice este chiar Spiritul din om? Doar lui i-ar putea folosi această înţelepciune, fiindcă El va trăi veşnic şi va reveni ulterior într-o nouă fiinţă umană, preferabil mai evoluată decât cea prezentă.
Da, Spiritul are ceva de câştigat din aceste informaţii. Tendinţele instinctuale ale omului îl îndeamnă să-şi trăiască viaţa cum îi place, egocentric, bizuindu-se numai pe materie şi dispreţuind lucrurile invizibile. Spiritul înţelept îl îndeamnă pe om să fie altruist, să-şi strunească instinctele, să-şi întărească voinţa, să aprecieze lucrurile subtile, arta, cultura, filosofia, ştiinţa, şi mai ales pe Dumnezeu cel nevăzut.
Viziunea Spiritului din om suferă modificări la revelarea vieţilor anterioare. I se trezesc amintiri ale unei învăţături uitate.
Dumnezeu a creat această lume aruncând o plasă iluzorie – maya – peste ochii spiritelor, care se îmbracă cu hainele materiei. Este ca o piesă de teatru pusă în scenă de Marele Demiurg, în care actorii se identifică total cu rolul distribuit, uitând cine sunt cu adevărat. Ne-am obişnuit să spunem că „după moarte, vom merge în lumea lui Dumnezeu”. De fapt, este fals să credem că acum trăim în lumea noastră, dar vom pleca în lumea lui Dumnezeu! Adevărul este contrar: acum trăim în lumea lui Dumnezeu, iar după moarte vom reveni în lumea noastră. Abia atunci vom înţelege ceea ce acum ne este foarte greu, din cauza vălului gros al iluziei – maya, aruncat de Însuşi Creatorul. Lumea îi aparţine Lui, El este Creierul, iar noi umili executanţi. Grija lumii este a Lui. Să-I mulţumim că ne-a lăsat să vizităm minunata lui Creaţie! Pentru a ne juca rolul, uităm cât de mari suntem ca Spirit şi trăim cu fricile şi grijile noastre mărunte, dintre care cea mai mare iluzie este frica de moarte. Dar, am murit de atâtea ori, şi, uite, că tot mai trăim! Oh, Doamne, atâtea încarnări, atâta chin să formezi un om întreg, atâta durere în viaţă! Şi iarăşi suntem aici, o luăm de la capăt, cu aceleaşi probleme şi acelaşi deznodământ. Până când, Doamne? Nu ai putea să opreşti roata reîncarnărilor?
Dacă ne dorim intens să aruncăm vălul iluziei, poate că Dumnezeu ne va împlini ruga de a găsi Adevărul. Dar numai căutătorul fervent are şanse de a-L găsi. Celelalte spirite vor rămâne înlănţuite în iluzie. Şi asta nu e neapărat o tragedie! Lumea ar dispărea dacă marea iluzie cosmică s-ar revela de la sine tuturor…
Nu toţi căutătorii spirituali reuşesc chiar în prezenta viaţă să ajungă la Adevăr, pentru că nu toţi sunt dispuşi să vadă mersul lumii ca pe un ecran de cinema, fără consistenţă. În plus, este atributul exclusiv al lui Dumnezeu cui acordă marele dar al viziunii Sale. Dumnezeu nu dă fericirea veşnică oamenilor care încă mai caută o alternativă în micile bucurii ale vieţii lumeşti. ParamhansaYogananda spunea: „Dumnezeu nu se dezvăluie „somnoroşilor” spirituali, ci celor treji şi pregătiţi. Este foarte greu să Îl găseşti pe Dumnezeu. Totuşi, cei care fac efortul, Îl vor găsi.”
sursa: spiritus.ro