In mod normal, un Gigi Becali care se cearta cu cineva nu e, nu mai e demult, un fapt demn de toata atentia. Insa, cind acel “cineva” este seful statului, perspectiva se schimba automat.

Cu promptitudine, colegii de la „Evenimentul zilei“ au sesizat si au publicat detalii care sint indicii sigure ca prietenia dintre Traian Basescu si George (Gigi) Becali s-a stricat. Becali l-a acuzat pe seful statului ca face „manevre securisto-comuniste“ si a spus ca acum are mari indoieli ca stie cine este cu adevarat presedintele Romaniei.

Patronul de la Steaua a mai spus ca Traian Basescu e un om cu care nu se poate intelege pentru ca „are mai multe fete“. Afirmatiile facute de Becali nu sint singulare.

Intr-un cotidian central, un „ventriloc“ al latifundiarului din Pipera, Dan Pavel, face o intoarcere la 180 de grade si, dupa un sir de articole de opinie in care preamarea vizionarismul prezidential, are, taman ieri, revelatia amara ca „Basescu joaca in politica alba-neagra si tintar“.

Tot acolo, spre finalul textului sau, Pavel spune, pe un ton apocaliptic, ca „deja inclin sa cred ca Basescu va intra pe locul I in topul maleficilor care ne conduc“. In plus, atacul lui Becali la adresa lui Basescu s-a produs pe un „sol“ bine afinat de (non)evenimentele din ultimele luni.

In cel putin doua rinduri, patronul Stelei a marturisit la televiziune ca aproape i-a venit sa plinga cind, dupa o victorie importanta a echipei sale, seful statului nu i-a raspuns la telefon. In plus, Traian Basescu nu a mai fost vazut in tribuna la meciurile Stelei din cupele europene, asa cum se intimplase cu un an (competitional) in urma.

De asemenea, cu o singura exceptie din cite se pare, Becali nu a avut parte de compania intiiului om al tarii nici la restaurantele la care se sarbatoreau victoriile europene ale Stelei. E util de observat comportamentul – in trepte – al presedintelui PNG fata de absenta lui Traian Basescu din preajma sa.

Initial, Becali nu doar ca l-a inteles perfect pe seful statului, dar l-a si asigurat de compasiunea sa, marturisind ca nimeni nu stie mai bine ca el ce inseamna sa ai dusmani multi si rai.

Apoi, vazind ca presedintele Romaniei ramine consecvent in refuzul sau, a executat o partitura publica sensibil diferita: nu l-a atacat inca pe Traian Basescu, dar a spus si a repetat ca fiecare are drumul sau in politica si ca, oricum, actualul presedinte nu mai poate sta mult timp la Cotroceni, pentru ca va veni curind vremea cind acesta va lasa locul altuia mai bun decit el, se intelege,

nimeni altul decit Gigi Becali. In cele din urma, in cea de-a treia etapa, a urmat atacul. Mai corect spus: a urmat preludiul unui atac care va continua mult timp de acum inainte.

Sint cel putin doua intrebari pe care le reclama aceasta situatie: se da prea multa atentie unui asemenea personaj cum e Becali, chiar daca acesta se cearta cu seful statului?; s-a intors Becali de unde a plecat in cariera sa politica (adica, de la invective adresate lui Basescu)? In ambele cazuri, raspunsul este „nu“.

Presedintele PNG repeta in tranzitia romaneasca povestea monstrului creat de Frankenstein care isi devoreaza inventatorul. A fost mai intii Vadim Tudor. Acum a venit rindul lui Becali: desi Viorel Hrebenciuc e cel care l-a „mosit“, Traian Basescu este cel care l-a urcat in rang – de la simplu bufon la bufon periculos.

Pe de alta parte, e gresit sa il mai judecam pe Becali cu aceleasi instrumente ca in 2004. Acum e mult mai abil si, in plus, a reusit sa impuna citeva stereotipuri pozitive despre sine.

Spre exemplu, diferit de majoritatea politicienilor, Becali are imaginea unui personaj „care da“, care isi imparte averea cu cei sarmani; oricit de fals ar fi – si e! -, liderul PNG va scapa cu greu de aceasta imagine.

E si o veste buna care pune oarecum frina acestei ascensiuni politice toxice: Steaua, cel mai important vehicul electoral pentru Becali, pierde pe banda rulanta. Cu echipa de fotbal snopita in bataie la fotbal pe unde e prinsa, Gigi Becali iese si vorbeste si mai nearticulat decit o face de obicei; ridiculizeaza si mai mult, astfel, ideile mari pe care le agita exaltat in fata oamenilor.

Pacat ca in Biserica nu s-a nascut (sau nu s-a nascut inca?) acea miscare spirituala vizibila care sa isi faca din decenta si din buna-cuviinta buletin de identitate. Cazul Becali ar fi atunci si mai interesant.

Cotidianul, Cristian Patrasconiu, 24 oct 2006